foto credit: Cristina Huțu, Iași Open
Oricât ne-am dori altfel, atunci când două românce se întâlnesc pe teren într-un meci oficial, sentimentele sunt întotdeauna amestecate. E greu să susții cu inima deschisă una sau alta, știind că oricum cineva din „echipa noastră” va trebui să plece acasă. Așa s-a întâmplat și la semifinala de la Iași Open, unde Irina Begu și Jaqueline Cristian s-au înfruntat sub ochii unui public atent, dar parcă un pic reținut.
După eliminarea Soranei Cîrstea, spectatorii ieșeni au rămas cu o singură promisiune de finală românească. În tribune, atmosfera a fost aparte – unii scandau „Hai Jaq!”, alții o susțineau pe Irina, dar cei mai mulți au ales să strige „Hai România!”, în încercarea de a rămâne imparțiali. Și pe bună dreptate: ambele jucătoare reprezintă tenisul românesc cu cinste, iar întâlnirea lor pe zgura de la Ciric a fost o adevărată demonstrație de luptă și ambiție.

Un meci pe care nu voiam să-l vedem terminat
Meciul s-a jucat pe o vreme ideală pentru tenis – fără vânt, fără ploaie la început – iar Jaqueline a intrat mai hotărâtă în joc. A reușit un break rapid și a dus scorul la 3-0, în timp ce Irina părea să resimtă încă oboseala meciului din sferturi cu Siskova, o bătălie de aproape două ore și jumătate. Dar experiența și-a spus cuvântul. Begu și-a regăsit treptat ritmul, și-a câștigat serviciile și a început să pună presiune pe adversară.
O scurtă ploaie a adus un strop de răcoare și un moment magic pe cer: un curcubeu s-a așternut peste arena de la Ciric, ca o binecuvântare pentru spectacolul sportiv care se desfășura dedesubt. Sub această priveliște poetică, Irina a forțat revenirea. A făcut două break-uri, a ridicat nivelul jocului și a închis primul set cu 6-4, spre aplauzele unui public care, indiferent de preferințe, aprecia claritatea tenisului de calitate.

Setul doi, un duel aprig sub presiune
Publicul spera la un meci de trei seturi, dar Begu nu era dispusă să mai piardă inițiativa. În setul doi, și-a păstrat determinarea, a făcut break devreme și a continuat să pună presiune pe Jaq, care a luptat cu îndârjire, dar a început să comită tot mai multe greșeli neforțate. Game-urile s-au lungit, schimburile au devenit intense, iar tribunele au vibrat la fiecare punct.
Când Irina a închis meciul, s-a auzit un strigăt de bucurie eliberator. Fusese o luptă grea, tensionată, într-un context încărcat de emoții. Dar victoria a fost meritată, iar zâmbetul Irinei a spus tot.

„Finală neașteptată, dar muncită”
După meci, Irina Begu a vorbit cu naturalețe despre prietenia și respectul reciproc dintre ea și Jaqueline Cristian:
„Ne înțelegem bine, ne antrenăm împreună, ne respectăm. Jaq e o jucătoare extrem de muncitoare. A progresat mult anul acesta și cred că o așteaptă o carieră foarte bună.”
Referindu-se la performanța ei, Irina a subliniat ceea ce fanii ei știu deja: e o jucătoare cu un potențial uriaș pe zgură.
„Ținând cont de anumite condiții, mi se pare extraordinar să fiu într-o finală. Știu ce potențial am pe zgură, știu cât de incomodă pot fi ca adversară. Este o finală un pic neașteptată, dar foarte muncită.”
Spre titlul cu numărul șase?
Irina Begu are deja cinci titluri WTA în palmares: Tashkent 2012, Seul 2015, Florianopolis 2016, București 2017 și Palermo 2022. Astăzi, pe terenul central de la Baza Sportivă Ciric, începând cu ora 17:30, poate scrie o nouă pagină în această poveste.
Prognoza zilei e favorabilă, poate doar puțin prea caldă pentru gustul jucătoarelor, dar fanii sunt gata să susțină o româncă în finala unui turneu de acasă. E genul de moment care rămâne în memorie – pentru atmosferă, pentru luptă, pentru emoția de a vedea un steag tricolor fluturând la finalul meciului.
Ne vedem la meci!
Discover more from Cultură Sportivă
Subscribe to get the latest posts sent to your email.







