Talent, muncă și ambiție: Povestea ascensiunii lui Denis Bădălău | “Deși sunt tânăr, vreau să mă impun și să îmi asum un rol de lider în cadrul echipei”
Vlad Panait 
4 
0 Denis Bădălău, născut la 27 ianuarie 2006 în Giurgiu, România, este un talentat jucător de baschet de 19 ani, cu o înălțime de 2,02 metri, care evoluează pe pozițiile de extremă mică și extremă de forță.
Și-a început cariera la nivel de copii și juniori în România, fiind legitimat până la categoria U15 la Laguna Sharks București. În sezonul 2021/22, s-a transferat în Italia la Basket Todi, iar un an mai târziu a ajuns la academia prestigioasei echipe Olimpia Milano.
În vara anului 2024, Bădălău a fost unul dintre liderii echipei naționale U20 a României, contribuind semnificativ la câștigarea Campionatului European U20 Divizia B desfășurat la Pitești. În finala împotriva Ucrainei, a reușit 22 de puncte, 6 recuperări și o pasă decisivă, fiind inclus în echipa ideală a turneului.
Performanțele remarcabile l-au propulsat către un contract cu echipa italiană Aquila Basket Trento, care evoluează în EuroCup. Alături de această echipă, și-a trecut în palmares Cupa Italiei.
De asemenea, Denis a debutat la echipa națională de seniori a României, contribuind la calificarea în faza secundă a precalificărilor pentru Campionatul Mondial din 2027. În meciul împotriva Norvegiei, a înscris 12 puncte și a obținut 5 recuperări.
Cu o carieră în ascensiune atât la nivel de club, cât și la echipa națională, Denis Bădălău este considerat una dintre cele mai promițătoare tinere speranțe ale baschetului românesc și european.
Regăsiți interviul integral mai jos.
Ca tânăr jucător român care progresează în baschetul european, cum reușești să îți menții identitatea culturală în timp ce te adaptezi la diferite culturi baschetbalistice, cum ar fi cea din Italia?
În primul rând, sunt mândru de originile mele și de faptul că sunt român, iar acest lucru mă motivează să dau tot ce am mai bun în fiecare meci, nu doar pentru mine, ci și pentru țara mea.
În Italia, am învățat să apreciez și să respect cultura lor, însă am reușit să îmbin acea diversitate cu valorile mele fundamentale din România. De exemplu, în cultura română, munca asiduă, respectul pentru echipă și familia sunt foarte importante, iar aceste valori mă ghidează zi de zi. Întotdeauna am fost considerat că, indiferent de unde vin, trebuie să rămân conștient de cine sunt și ce reprezint.
Baschetul este, într-adevăr, o limbă universală, iar fiecare țară aduce propriul stil și propria mentalitate. În Italia, am învățat multe despre cum să fiu mai strategic pe teren, cum să mă adaptez la ritmul jocului și să îmbunătățesc colaborarea cu colegii mei de echipă. Dar nu am lăsat niciodată să îmi influențeze complet stilul personal. Continui să îmi aduc aportul cu pasiunea și energia pe care le-am învățat în România și care mă definesc ca jucător.
Aș spune că adaptarea la alte culturi nu înseamnă să îți abandonezi rădăcinile, ci să înveți din ele și să le aduci în jocul tău. Este un proces echilibrat – îmbini ce este mai bun din fiecare cultură și îți creezi propriul stil. În același timp, e important să îți aduci aportul unic, să rămâi autentic, iar acest lucru mă ajută să mă simt complet atât pe teren, cât și în afara lui.
Poți împărtăși provocările specifice pe care le-ai întâmpinat în tranziția de la competițiile de juniori la ligile profesioniste și cum le-ai depășit?
Tranziția către competițiile de seniori, deşi un pas firesc, a fost una dintre cele mai mari provocări din cariera mea de baschetbalist, dar și o oportunitate uriașă de a crește și de a învăța din punct de vedere al nivelului competițional, al mentalității, al responsabilităților și al așteptărilor care vin odată cu statutul de profesionist.
În primul rând la nivel de juniori, lucrurile sunt mai lente și mai puțin structurate în comparație cu ligile profesioniste. Când am ajuns să joc alături de seniori, am realizat că totul se mișcă mult mai rapid și că trebuie să fiu pregătit fizic și mental să fac față unui ritm extrem de intens. A trebuit să îmi îmbunătățesc semnificativ condiția fizică și să mă concentrez pe fiecare detaliu, de la viteza de reacție până la capacitatea de a lua decizii rapide sub tensiune.
Totodată presiunea este mult mai mare. Așteptările sunt mari, nu doar din partea antrenorilor și a echipei, ci și din partea suporterilor, sponsorilor și presei. Totul se petrece sub o lupă mult mai mare și acest lucru poate adăuga un strat suplimentar de stres.
În juniorat, viața este mult mai flexibilă și mai puțin reglementată, dar la nivel de seniori, totul este structurat în jurul baschetului: antrenamente, meciuri, recuperare, nutriție., etc. Am învățat rapid importanța unui regim alimentar corect, a somnului odihnitor și a recuperării eficiente. Am făcut schimbări semnificative în rutina mea zilnică pentru a mă asigura că sunt pregătit fizic și mental pentru fiecare provocare dat fiind că succesul nu vine doar din timpul petrecut pe teren, ci și din stilul de viață complet.
Fiind parte atât a cluburilor italiene, cât și a echipei naționale a României, ce diferențe ai observat în metodele de antrenament și filozofiile de joc?
În Italia, am observat un nivel foarte ridicat de profesionalism și un accent puternic pe detalii tehnice și tactice. Antrenamentele sunt extrem de structurate, cu un focus pe dezvoltarea abilităților individuale, dar și pe coeziunea echipei. De asemenea, este o mare importanță acordată pregătirii fizice și mentale, iar antrenamentele sunt adesea foarte dinamice și intense. Se pune un accent mare pe dezvoltarea fizică și pe condiția fizică a jucătorilor, pentru a face față nivelului înalt de competiție.
În schimb, la echipa națională a României, am observat că, în general, se pune un accent mai mare pe stilul de joc colectiv și pe adaptabilitate. Antrenamentele sunt mai orientate spre integrarea rapidă a jucătorilor într-o echipă cu dinamici specifice turneelor internaționale. Antrenorii români au o abordare mai flexibilă și mai creativă, în special pentru că echipele naționale nu au la dispoziție același timp pentru pregătire ca o echipă de club.
În Italia, stilul de joc este foarte tacticizat și bazat pe discipline tehnice precise, precum pasarea rapidă, mișcările coordonate și respectarea strictă a strategiilor stabilite de antrenor. Fiecare jucător trebuie să aibă o înțelegere profundă a tacticii echipei și să aplice perfect schemele stabilite. De asemenea, se pune un mare accent pe dezvoltarea individuală a jucătorilor, în special în ceea ce privește deciziile rapide și jocul de echipă la un nivel înalt.
În echipa națională a României, abordarea este mai orientată spre energie și motivație. Într-un context internațional, de multe ori trebuie să fim mai adaptabili și să găsim soluții creative pe teren. Stilul de joc românesc este adesea mai flexibil, cu o libertate mai mare pentru jucători de a improviza și de a-și exprima abilitățile individuale. Totuși, aceasta poate duce și la anumite dificultăți în ceea ce privește coeziunea echipei atunci când nu toți jucătorii sunt pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește strategia.
În cluburile italiene, echipele sunt adesea formate din jucători cu experiență internațională, iar acest lucru duce la o atmosferă mai profesională și mai axată pe obiectivele pe termen lung, cum ar fi câștigarea titlurilor și progresul în competițiile europene. Comunicarea între jucători este esențială și adesea se formează o relație puternică între membrii echipei.
În schimb, la echipa națională a României, legăturile dintre jucători pot fi mai diverse, având în vedere că sunt jucători care provin din medii diferite și joacă în principal în România. Naționala se reunește pentru un scop mult mai mare decât o echipă de club, iar acest lucru poate fi foarte motivațional.
Cum ți-a influențat experiența din academia Olimpia Milano stilul de joc și înțelegerea baschetului?
Experiența din sistemul Olimpia a avut un impact uriaș asupra stilului meu de joc și asupra modului în care înțeleg baschetul. A fost o perioadă de învățare intensivă și de dezvoltare, atât pe plan individual, cât și colectiv, care m-a ajutat să devin un jucător mult mai complet și mai conștient de detaliile jocului.
La Milano, am învățat ce înseamnă să fii complet ca jucător, nu doar din punct de vedere fizic, dar și tactic și tehnic. Academia pune un mare accent pe formarea unei fundamente solide de tehnică individuală, începând de la driblinguri și aruncări, până la mișcări tactice avansate. Aici am realizat cât de important este să ai controlul absolut asupra abilităților tale fundamentale, indiferent de nivelul la care joacă echipa. De asemenea, am învățat cum să citesc jocul și să iau decizii rapide pe teren, un aspect care este esențial pentru orice jucător profesionist.
Am avut oportunitatea să învăț despre tactici complexe, despre cum să abordezi fiecare meci în funcție de adversar și despre strategii care mergeau dincolo de execuțiile tehnice. Am înțeles că fiecare detaliu contează – de la timpii de rotație ai echipei, la modul în care te adaptezi la stilul adversarului sau la gestionarea ritmului jocului. Filosofia de joc italiană m-a învățat importanța unui joc fluid, de pase rapide, dar și de apărare agresivă și organizată.
Am învățat să fiu autodisciplinat și să mă adaptez constant la noi provocări. Fiecare antrenament a fost o oportunitate de a învăța și de a mă îmbunătăți, iar mentalitatea de a nu mă mulțumi niciodată cu nivelul meu actual mi-a permis să progresez rapid și constant.
Faptul că ai înscris primele tale puncte în EuroCup cu un coș pe sirenă este un moment memorabil. Cum ți-a impactat acel moment încrederea și abordarea în meciurile următoare?
A fost cu adevărat un moment memorabil, o realizare semnificativă, având în vedere că EuroCup este o competiție de nivel foarte înalt și era primul meu meci acolo. În acel moment, am simțit o combinație de emoție și satisfacție, dar și un sentiment de validare personală, știind că munca grea și dedicarea mea de până atunci dădeau roade.
Acest coș mi-a întărit încrederea și mi-a arătat că, indiferent de presiunea sau dificultățile pe care le întâmpin în timpul jocurilor mari, pot să rămân calm și să îmi fac jocul la un nivel înalt. A fost un impuls pentru a continua să îmi îmbunătățesc abilitățile și să mă încred mai mult în deciziile pe care le iau pe teren. Am învățat că, în momentele decisive, trebuie să am încredere în instinctele mele și să rămân concentrat, chiar dacă jocul este intens și fiecare secundă contează.
De asemenea, coșul acela a fost un simbol al evoluției mele ca jucător și mi-a reamintit cât de important este să rămâi concentrat pe obiectivele tale pe termen lung și să continui să crești, indiferent de cât de mari sunt provocările.
În concluzie, acel moment nu a fost doar un simplu coș pe sirenă, ci un punct de cotitură în abordarea mea mentală și în modul în care mă raportez la jocurile mari. Mi-a consolidat încrederea în forțele proprii și m-a învățat că, pentru a avea succes, trebuie să fii pregătit pentru momentele decisive, indiferent cât de dificile ar fi.
Să reprezinți România la Campionatul European U20 și să câștigi titlul este o realizare importantă. Cum te-a ajutat această experiență să îți dezvolți calitățile de lider pe teren?
A fost o realizare incredibilă, care m-a marcat profund atât pe plan sportiv, cât și personal. Această experiență mi-a oferit o oportunitate valoroasă de a învăța ce înseamnă cu adevărat să fii un lider pe teren, un rol pe care l-am asumat cu multă responsabilitate și dedicare.
Mi s-a confirmat încă o dată că un lider nu este recunoscut doar în funcție de punctele înscrise sau evoluția statistică din meci. Un lider trebuie să fie un exemplu pentru ceilalți, atât prin atitudinea sa, cât și prin munca pe teren. În momentele dificile ale turneului, când echipa se confrunta cu adversități, am fost acolo pentru a încuraja și a motiva coechipierii. Am învățat că un lider trebuie să rămână calm și concentrat, să găsească soluții și să ridice moralul echipei atunci când lucrurile nu merg conform planului.
De asemenea, am realizat cât de important este să fii un comunicător eficient, să asculți și să oferi feedback constant. Fiecare membru al echipei are propriile puncte forte și slăbiciuni, iar un lider trebuie să știe cum să colaboreze cu toți, să încurajeze în mod constructiv și să fie un sprijin continuu pentru ceilalți.
Când am câștigat titlul, am simțit că această victorie nu a fost doar a mea, ci a întregii echipe și a fiecărei persoane care a contribuit la acest succes. Această realizare mi-a demonstrat ce înseamnă să pui echipa pe primul loc și să lucrezi împreună pentru a atinge un obiectiv comun.
Ce obiective personale ți-ai stabilit pentru perioada petrecută la Trento și cum plănuiești să le atingi?
Unul dintre obiectivele mele principale este să devin un jucător mai complet, să îmi îmbunătățesc constant tehnica, să fiu mai eficient pe teren și să contribui semnificativ la succesul echipei. Mă concentrez pe îmbunătățirea abilităților mele ofensive și defensive, să devin mai precis la aruncări, mai rapid în mișcări și mai activ în apărare. Plănuiesc să lucrez zilnic la aceste aspecte cu antrenorii și colegii mei, să studiez fiecare meci și să îmi analizez performanțele pentru a înțelege ce pot îmbunătăți.
Un alt obiectiv important este să îmi consolidez rolul în echipă și să fiu o prezență constantă pe teren. Vreau să câștig încrederea antrenorilor și să fiu un jucător pe care se pot baza atunci când echipa are nevoie de mine, indiferent de contextul meciului.
Deși sunt tânăr, vreau să mă impun și să îmi asum un rol de lider în cadrul echipei. Vreau să fiu o sursă de inspirație pentru coechipieri, să îi motivez în momentele dificile și să contribui la dezvoltarea unei chimii foarte bune între toți jucătorii. Leadership-ul nu înseamnă doar să dai indicații, ci și să îți îmbunătățești jocul personal pentru ca ceilalți să îți urmeze exemplul.
Un obiectiv major este să îmi mențin un nivel constant de performanță în competițiile internaționale și naționale, cum este EuroCup. Aceste meciuri sunt o oportunitate excelentă de a mă confrunta cu jucători de top din întreaga lume, iar pentru a atinge acest obiectiv, va trebui să fiu la cel mai înalt nivel posibil în fiecare meci. Vreau să fiu un jucător de încredere, să contribui la succesul echipei și să îmi construiesc o reputație solidă în ligile europene.
Pentru a-mi atinge obiectivele voi lucra în fiecare zi la îmbunătățirea tuturor aspectelor care țin de prestațiile mele din teren, voi fi foarte atent la feedback-ul antrenorilor și al colegilor mei și mă voi dedica în continuare pregătirii mentale a jocului, deoarece în baschetul de performanță, rezistența psihologică este la fel de importantă ca și abilitățile fizice.
Cum faci față presiunii de a fi considerat unul dintre cei mai talentați tineri jucători din Europa și ce strategii folosești pentru a rămâne concentrat?
Pentru mine, această presiune este mai degrabă o motivație decât o povară. Am învățat să o gestionez printr-o combinație de autocunoaștere, disciplină și o mentalitate de creștere constantă.
Nu mă consider niciodată „suficient de bun” și îmi stabilesc întotdeauna noi obiective pentru a evolua, atât pe plan tehnic, fizic cât și mental. Presiunea devine astfel un stimulent pentru a rămâne concentrat și a nu mă mulțumi cu statutul de „talent”. Rezultatele vin ca urmare a muncii constante și nu sunt o obsesie, ci o consecință naturală a muncii grele.
De-a lungul timpului, am învățat că presiunea este adesea legată de percepțiile altora despre mine. Dacă mă las influențat de așteptările celor din jur sau de etichetele care mi se pun, îmi pierd concentrarea și claritatea mentală. Așadar, îmi construiesc o mentalitate puternică prin auto-reflecție și prin acceptarea faptului că baschetul este un drum lung, cu momente bune și momente dificile. Rămân focusat pe proces, pe aspectele pe care le pot controla și nu pe ceea ce nu pot controla.
Pentru a face față presiunii de a performa constant, este esențial să îmi acord pauze și să am grijă de sănătatea mea mentală și fizică. Echipa mea, antrenorii și familia mea joacă un rol important în menținerea unui echilibru sănătos. Ei sunt cei care mă susțin, mă încurajează și îmi amintesc ce contează cu adevărat. Împărtășirea unor momente grele cu cei apropiați mă ajută să rămân cu picioarele pe pământ și să mă concentrez pe ceea ce este cu adevărat important.
Presiunea vine și din teama de a greși, dar am învățat că greșelile fac parte din procesul de învățare. Fiecare greșeală este o lecție care mă apropie de obiectivul meu final.
În final, gestionarea presiunii este o combinație între auto-disciplina zilnică, dezvoltarea unui mindset pozitiv și acceptarea faptului că succesul nu vine fără muncă constantă. Mă concentrez pe drumul pe care îl am de parcurs și nu mă las distras de așteptările externe. Tot ce îmi doresc este să fiu mai bun în fiecare zi, și știu că, la final, rezultatele vor vorbi de la sine.
Poți vorbi despre mentori sau modele care ți-au influențat semnificativ parcursul în baschet?
Nu am avut un mentor sau un idol specific care să mă ghideze în mod direct. Deşi am avut colegi de echipă și antrenori care m-au sprijinit și m-au ajutat să mă dezvolt, m-am concentrat mai mult pe a învăța din propriile experiențe, greșeli și realizări. Am crezut întotdeauna că succesul stă în puterea de a te autodepăși și în abilitatea de a învăța din fiecare situație.
Am ales să mă concentrez pe propriile mele obiective, pe progresul zilnic și pe încrederea că pot să depășesc orice obstacol. Nu am simțit nevoia unui mentor pentru a mă ghida, pentru că am învățat să mă motivez singur.
Încrederea în propriile forțe și în capacitatea mea de a evolua a fost motorul care m-a împins înainte. Am înțeles că pentru a reuși, trebuie să am o viziune clară asupra obiectivelor mele și să muncesc constant pentru a le atinge, să rămân umil în fața succesului şi să mă ridic în fața eșecurilor.
Privind spre viitor, la ce aspecte ale jocului tău te concentrezi pentru a-ți atinge țelurile în carieră?
Unul dintre aspectele pe care le consider esențiale pentru evoluția mea este să devin un jucător complet, iar apărarea este cheia acestui obiectiv. Îmi doresc să fiu o piesă importantă în echipă, nu doar pe ofensivă, dar și pe defensivă. Vreau să ajung la un nivel şi mai ridicat să apăr diferite poziții și jucători, să am o agresivitate constantă și să pot anticipa mișcările adversarilor.
Vreau să continui să îmi dezvolt și să îmbunătățesc procentajul aruncărilor de 3 puncte, astfel încât să fiu o amenințare constantă din orice zonă a terenului. Îmi doresc ca aruncarea mea să fie nu doar o abilitate tehnică, dar și o armă psihologică în fața adversarilor.
Vreau să continui să îmi dezvolt capacitatea de a anticipa acțiunile adversarilor și ale coechipierilor, astfel încât să pot lua decizii rapide și inteligente în momentele critice. Fie că e vorba de o pasă decisivă sau de a recunoaște oportunități de a ataca, înțelegerea jocului și alegerea celor mai bune soluții vor fi cruciale în cariera mea.
Muncesc din greu pentru a-mi îmbunătăți agilitatea, forța și rezistența pe parcursul celor 40 de minute de joc. Fiecare detaliu contează, de la viteza cu care mă mișc pe teren, la felul în care îmi gestionez energia în momentele de intensitate maximă. Știu că o pregătire fizică excelentă va fi cheia pentru a rămâne consistent pe termen lung.
Dar totodată, pentru a atinge cele mai înalte standarde în carieră, trebuie să continui să îmi dezvolt mentalitatea de lider. Indiferent de rolul meu în echipă, vreau să fiu o prezență pozitivă și motivantă pentru colegii mei, să îmi asum responsabilități și să fiu cel care își ridică echipa în momentele dificile. Fie că sunt pe teren sau în vestiar, vreau să fiu un exemplu de muncă și dedicare.
Popiea 
Cosmin Agafiței 