Boglárka György – tânăra care a dus România spre aur la Campionatul European U16: “Să joc pentru România e cea mai mare onoare”
Vlad Panait 10 minutes read
4 
0 La doar 17 ani, Boglárka György este una dintre cele mai promițătoare tinere jucătoare de baschet din România. Totul a început simplu — „părinții m-au dus la un antrenament și m-am îndrăgostit imediat, chiar dacă nici măcar nu reușeam să arunc mingea până la panou.” De atunci, baschetul a devenit centrul vieții ei și locul unde a învățat ce înseamnă perseverența și munca.
„Am fost perseverentă și cred că asta a contat foarte mult,” spune atunci când își amintește de primele antrenamente. Astăzi, Boglárka îmbină școala și sportul cu o disciplină rară la vârsta ei și recunoaște că a lăsat în urmă viața obișnuită de adolescentă pentru a-și îndeplini visul.
Cu o modestie sinceră și o ambiție constantă, vorbește despre bucuria de a reprezenta România și despre emoția finalei din Campionatul European U16: „Nu am mai simțit niciodată o bucurie atât de mare.” Iar visul ei rămâne clar — să ajungă într-o echipă mare, să joace în Euroligă și să dovedească, pas cu pas, că totul este posibil atunci când crezi și muncești cu sufletul.
Urmăriți mai jos interviul integral.
Cum ai descoperit baschetul și ce te-a făcut să te îndrăgostești de acest sport?
Când eram mică, eram foarte slabă și toată lumea îmi spunea să merg să fac sport ca să devin puțin mai musculoasă. Părinții mei m-au dus în cele din urmă la un antrenament și m-am îndrăgostit imediat, chiar dacă nici măcar nu reușeam să arunc mingea până la panou. Dar încă de atunci mi-am văzut viitorul în acest sport. Mi-a plăcut foarte mult faptul că este un sport de echipă și complex. Îi priveam mereu cu admirație pe cei mari cum joacă în meciuri și încercam să învăț fiecare mișcare a lor.
Ce ți-a plăcut cel mai mult la primele tale antrenamente și cum îți amintești începuturile pe teren?
La primul meu antrenament cred că fugeam de minge, pentru că toate colegele mele de echipă erau mai mari și mai puternice, puteau să arunce la coș, iar eu mă simțeam foarte mică și slabă pe lângă ele. Dar îmi amintesc că și atunci am făcut tot posibilul să mă dezvolt și am încercat totul până mi-a reușit. Pe scurt, am fost perseverentă, și cred că asta a contat foarte mult.
Ai avut un model sau o jucătoare preferată care te-a inspirat?
Am avut și încă am foarte multe modele. Întotdeauna încerc să le „fur” fentele și mișcările ca să mă pot dezvolta mai mult. Acum o menționez pe Juhász Dorka, care chiar a muncit enorm ca să își îndeplinească visele, și eu aș vrea să o urmez și să acționez ca ea.
Cum reușești să îmbini școala, antrenamentele și viața de adolescentă?
Acum că am venit la academie, este mult mai ușor să împac școala cu sportul. Totuși, trebuie să fiu foarte perseverentă pentru ambele și muncesc foarte mult ca să mă descurc atât la școală, cât și la antrenamente și să am succes. În schimb, viața de adolescent am lăsat-o complet în urmă și, de obicei, refuz tot ce apare, pentru că baschetul este mai important pentru mine decât să merg la petreceri sau alte asemenea. Totuși, încerc mereu să scot ce e mai bun din mine peste tot și să mă descurc în toate situațiile.
Care este cea mai mare provocare pentru tine ca tânără sportivă?
Cea mai mare provocare este întotdeauna să accept că, dacă jocul nu a mers bine, nu e pentru că sunt slabă, ci pentru că fiecare zi e diferită și fiecare meci la fel. Dar deja merg pe drumul cel bun și încep să învăț să accept asta.
Ce calități crezi că te definesc cel mai bine pe teren — și la ce simți că mai ai de lucrat?
Pe teren, de obicei, am un rol de lider, am un bun simț al jocului de echipă, îmi place să colaborez cu colegele mele și știu să reacționez rapid la diferite situații. Totuși, trebuie să mai lucrez la condiția mea fizică.
Cum te pregătești mental înaintea unui meci important?
Înainte de un meci important, mă pregătesc mental liniștindu-mă și imaginându-mi cum va decurge meciul, concentrându-mă doar pe lucrurile pozitive. De obicei, mai revăd meciuri și momente din jocurile mele pentru a vedea cum am jucat și ce aștept de la mine să fac pe teren. Aceste lucruri mă ajută foarte mult, și, bineînțeles, vorbesc și cu părinții mei, pentru că ei mă încurajează.
Cum este să faci parte dintr-o echipă ca Sepsi-SIC și ce ai învățat de la jucătoarele cu experiență?
Când jucam la Sepsi-SIC, am fost promovată în echipa mare și, evident, am învățat foarte multe de la jucătoarele mai experimentate. Însă, când am venit la Academia DVTK, am învățat la fel de multe atât de la jucătoarele din echipa mare, cât și de la antrenori și de la colegele mele. Pentru mine a fost o schimbare foarte mare când am venit aici, pentru că baschetul este complet diferit față de cum era acasă. Și a fost o mare onoare pentru mine să fac parte din ambele echipe.
Care a fost cel mai memorabil moment din cariera ta de până acum — un meci, o fază sau o victorie specială?
În cariera mea de până acum, cel mai memorabil meci a fost atunci când am promovat în Divizia A la Campionatul European U16. A fost împotriva cehilor, îmi amintesc foarte bine, și atunci nu am mai simțit niciodată o bucurie atât de mare în viața mea. A fost foarte onorant, în primul rând, să fac parte din echipă. Și meciul în sine a fost fantastic. Aceasta a fost una dintre cele mai speciale victorii ale vieții mele.
Totuși, pentru mine, meciurile memorabile sunt cele în care pot contribui mult la performanța echipei. Astfel de momente au mai fost și altele. Și mă umple de bucurie, chiar și atunci când pierdem, pentru că simt că am făcut tot ce a depins de mine ca să putem câștiga.
Cum ai primit vestea că vei face parte din lotul național al României pentru competițiile FIBA?
Chiar atunci, când antrenorul meu mi-a spus că trebuie să merg la lot, nu am crezut. A fost o mare onoare pentru mine și m-am bucurat foarte mult. Totuși, a trebuit să muncesc mult pentru a ajunge acolo, pentru a participa la două Campionate Europene până acum și pentru a realiza tot ce am realizat.
Deoarece nu a fost ușor să rămân în lot, am muncit din greu în fiecare vară și în fiecare perioadă de pregătire a echipei naționale, pentru a le arăta antrenorilor ce pot și că locul meu este cu adevărat în echipă. Și chiar și acum, până astăzi, sunt foarte mândră și fericită atunci când federatia îmi trimite convocarea la lotul național, și mă umple de aceeași bucurie ca în primul moment.
Cum a fost să joci împotriva echipelor din alte țări — te-a motivat, te-a emoționat, te-a făcut să vezi baschetul altfel?
Să joc împotriva echipelor din alte țări mă motivează întotdeauna. Nu mă emoționează neapărat, însă învăț foarte mult din aceste meciuri, pentru că în fiecare țară se predă baschetul diferit și este altfel. De aceea îmi place atât de mult, pentru că este atât de divers. Învăț mereu ceva nou, indiferent împotriva cui jucăm. Și împotriva fiecărei echipe trebuie să-mi arăt diferitele puncte forte ca să scot tot ce e mai bun din mine. De aceea, aceste turnee internaționale sunt printre preferatele mele.
Ce meci din competițiile FIBA ți-a rămas cel mai viu în minte și de ce?
Așa cum am menționat deja, meciul care a rămas cel mai viu în mintea mea a fost finala Campionatului European U16 din 2024 împotriva Cehiei, deoarece am câștigat aurul și am promovat echipa României în Divizia A, ceea ce consider că este un mare succes.
Totuși, ceea ce mi-a rămas cel mai mult în memorie sunt meciurile la care am participat cu echipa de 3×3 în Rio de Janeiro. Chiar dacă am reușit doar locul al doilea, a fost o mare onoare pentru mine să fiu acolo. Și acele meciuri mi-au rămas foarte mult în minte, deoarece am jucat împotriva unor echipe din diferite țări, cum ar fi China, Chile și altele.
Cum îți imaginezi viitorul tău în baschet? Ce vis mare te face să muncești mai mult?
Așa cum am menționat deja, îmi văd viitorul în baschet și mi-aș dori să practic acest sport cât de mult pot. Am foarte multe vise. În special, ceea ce mă motivează să muncesc și mai mult este dorința de a atinge ceea ce au realizat modelele mele, în special să joc într-o echipă de Euroligă, să joc în străinătate și multe altele.
Dacă ai putea alege, unde ți-ar plăcea să joci peste câțiva ani — într-o ligă internațională sau acasă, în România, în fața propriilor fani?
La această întrebare, desigur, nu pot da încă un răspuns clar, dar mi-aș dori să joc într-o echipă cât mai mare și să ating obiective cât mai înalte. Bineînțeles, mi-ar plăcea să joc și în fața fanilor mei, în România sau în Ungaria, însă voi lăsa soarta să decidă. Totuși, voi face tot posibilul să ajung într-o echipă din străinătate, să pot învăța și să joc baschet la un nivel cât mai înalt.
Ce mesaj ai transmite sportivelor tinere care vor să urmeze o carieră în sport?
Le-aș transmite să nu renunțe niciodată, chiar și atunci când este greu. Fiecare zi contează, iar fiecare antrenament le apropie de visele lor. Pentru succes nu este nevoie doar de talent, ci și de perseverență și credință. Aș mai spune și să creadă în ele însele, chiar și atunci când alții nu cred în ele. Am învățat și eu că fiecare dificultate te face mai puternic. Este important să se bucure de ceea ce fac și să nu uite niciodată de ce au început.
Ce te ajută să te relaxezi și să-ți păstrezi echilibrul atunci când nu ești pe teren?
Când nu sunt pe teren, îmi place să ascult muzică, să mă plimb sau să petrec timp cu prietenii și familia. Aceste lucruri mă ajută să mă relaxez și să uit de presiune. Uneori doar mă odihnesc, mă uit la un film sau fac stretching după antrenament, ca să mă refac atât fizic, cât și mental.
Ce te motivează cel mai mult sau ce te inspiră atunci când îți este greu?
Când îmi este greu, mă gândesc mereu de ce am început baschetul și cât am muncit deja pentru asta. Țelurile și visurile mele mă motivează, pentru că știu că fiecare antrenament mă apropie de ele.
About the Author
Discover more from Cultură Sportivă
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
