Istoria Clubului Olympique de Marseille: 125 de Ani de Glorie în Fotbal

Olympique de Marseille (OM), unul dintre cele mai importante cluburi de fotbal din Franța și Europa, celebrează astăzi 125 de ani de existență. Fondat la 31 august 1899, acest club a devenit o emblemă a orașului Marseille și o forță de necontestat pe scena fotbalului european. Clubul are o istorie bogata si tumultoasa, de la inceputurile modeste, la epoca lui Bernard Tapie si pana in prezent, clubul marseiez le-a avut pe toate.

Inceputurile clubului din Marseille

Olympique de Marseille a fost fondat de René Dufaure de Montmirail, un tânăr pasionat de sporturi, care a dorit să creeze un club care să promoveze nu doar fotbalul, ci și alte sporturi precum rugby și atletism. În primii ani, clubul a participat la diverse competiții locale și regionale, însă fotbalul a devenit rapid sportul principal.

În perioada interbelică, OM a început să își construiască reputația pe scena fotbalului francez. În 1924, clubul a câștigat primul său titlu major, Cupa Franței, repetând această performanță în 1926 și 1927. Aceasta a fost perioada în care Olympique de Marseille a început să devină o echipă de temut în competițiile naționale.

După Al Doilea Război Mondial, Olympique de Marseille a continuat să se dezvolte, câștigând primul său titlu de campion al Franței în 1937. Cu toate acestea, clubul a trecut prin perioade dificile, inclusiv o retrogradare în 1959, urmată de un moment de declin în 1965, când doar 434 de spectatori au asistat la un meci împotriva echipei Forbach. Acesta a fost, probabil, cel mai scăzut punct din istoria clubului.

Skoblar, marele atacant din anii ’60 – ’70

Anii ’60 și ’70 au fost caracterizați de o creștere constantă a performanțelor clubului. OM a câștigat două titluri consecutive de campioană a Franței în 1971 și 1972, sub conducerea legendarului antrenor Mario Zatelli și a vedetelor precum Josip Skoblar, care a câștigat Gheata de Aur în 1971. Acesta a marcat 44 de goluri într-un singur sezon, un record care încă mai stă neclintit în istoria fotbalului francez si astazi.

Incepe era Tapie

Anii ’80 și începutul anilor ’90 au reprezentat apogeul clubului, sub conducerea ambițiosului președinte Bernard Tapie. Ascensiunea sa către glorie nu ar fi fost posibilă fără influența remarcabilă a parizianului. Om de afaceri, politician și personalitate controversată, Tapie a transformat OM într-o forță dominantă în fotbalul european, dar nu fără a stârni controverse majore.

Bernard Tapie și-a construit reputația prin achiziții strategice de companii în dificultate, multe dintre ele cumpărate pentru un șfanț. Printre acestea se numărau Terraillon (produse de uz casnic), Look (echipamente de ciclism), La Vie Claire (lanț de produse alimentare sănătoase), Testut (fabricant de cântare), Wonder (producător de baterii electrice) și Donnay (echipament sportiv). În 1982, Tapie a făcut prima achiziție sportivă majoră, cumpărând iahtul Le Phocea, cu care a stabilit un record mondial de traversare a Atlanticului în 1988.

În 1984, Tapie și-a înființat propria echipă de ciclism, sponsorizată de La Vie Claire, cu care a câștigat Turul Franței în 1985 cu Bernard Hinault și în 1986 cu Greg LeMond. Însă adevărata sa ambiție sportivă s-a manifestat prin achiziționarea clubului Olympique de Marseille, pe care l-a văzut ca o oportunitate de a revitaliza unul dintre „giganții adormiți” ai sportului francez.

Cum s-a nascut ideea de a prelua OM

Paris, octombrie 1985.

Ales lider al Uniunii Sovietice cu șapte luni în urmă, Mihail Gorbaciov vizitează capitala Franței pentru a-i cere omologului său, Francois Mitterrand, asigurări că Franța nu va adera la sistemul de apărare antirachetă propus de președintele american Ronald Reagan, cunoscut sub numele de „Programul Războiul Stelelor”.

În timpul unei cine organizate în onoarea lui Gorbaciov la Ambasada Uniunii Sovietice, o impunătoare clădire în stil sovietic din arondismentul 16, situată lângă Boulevard Peripherique, are loc o întâlnire, în mijlocul clinchetului paharelor și al zornăitului tacâmurilor, care va pune Olympique de Marseille (OM) pe o nouă cale radicală. Gaston Defferre, primarul socialist al Marsiliei, este prezent împreună cu soția sa, scriitoarea Edmonde Charles-Roux, care se află la aceeași masă cu un carismatic om de afaceri parizian numit Bernard Tapie.

Când discuția de la masă se îndreaptă spre fotbal, Tapie își exprimă părerea că OM are nevoie urgentă de un nou proprietar și că, sprijinit de fanii extrem de pasionați ai clubului, există o oportunitate de a construi ceva special. Charles-Roux părăsește masa pentru a-i spune soțului ei despre această conversație și, până la sosirea cafelelor, el și Tapie sunt deja adânciți într-o discuție.

La vârsta de 42 de ani, Tapie încercase deja mai multe cariere înainte de a-și îndrepta atenția către lumea sportului de elită. Născut într-o familie modestă din suburbiile nord-estice ale Parisului — tatăl său, Jean-Baptiste, operator de freză devenit mecanic frigorific; mama sa, Raymonde, asistentă medicală — Tapie a încercat să fie vânzător de televizoare, negustor, antreprenor în domeniul sănătății, actor și vedetă pop, înainte de a-și găsi vocația la sfârșitul anilor ’70: redresarea companiilor falimentare și vânzarea acestora pentru milioane de franci.

Preluarea și transformarea lui Olympique de Marseille

Conștient de statutul său de outsider în fotbal, Tapie a petrecut luni întregi înainte de achiziționarea clubului întâlnindu-se cu antrenori de top, jucători și agenți pentru a-și îmbunătăți cunoștințele despre joc. Într-o primă mișcare majoră, a reușit să-l convingă pe Michel Hidalgo, arhitectul triumfului Franței la Campionatul European din 1984, să devină directorul general al clubului. Presa sportivă franceză a denumit colaborarea lor „Tapidalgo”.

În aprilie 1986, după un proces lung și tensionat, Tapie a finalizat achiziția clubului OM pentru prețul simbolic de un franc. Unul dintre primii jucători care s-au alăturat proiectului său a fost Jean-Pierre Papin, care își amintește prima întâlnire cu Tapie în birourile sale opulent decorate din Paris. Tapie a exprimat o ambiție clară: „În trei sau patru ani, vreau să fim campioni ai Europei”.

Impactul asupra clubului și a fanilor

Când suporterii lui OM s-au întors la Stade Velodrome pentru primul meci al sezonului 1986-87, transformarea clubului era deja în plină desfășurare. Tapie a modernizat infrastructura stadionului, instalând un sistem audio de ultimă generație și un ecran video uriaș. În urma unei victorii cu 3-1 asupra lui Monaco, fanii au fost tratați cu un spectacol impresionant de lasere și artificii. Prezența la stadion a crescut spectaculos, de la 14.950 de spectatori la ultimul meci din sezonul anterior la 46.411 pentru prima partidă a noii ere.

Tapie a adus, de asemenea, îmbunătățiri majore în ceea ce privește pregătirea fizică și condițiile de călătorie ale jucătorilor, crescând semnificativ calitatea vieții acestora. Transferurile de jucători de renume, precum Jean Tigana și Alain Giresse, au consolidat echipa și au făcut din OM o echipă de temut.

Cea mai buna perioada de transferuri facuta de Tapie in acea perioada a fost aducerea neamtului Karlheinz Forster de la Stuttgart si aducerea a doi jucatori francezi, tanarul promitator Papin (22 ani), care facea ravagii la Club Brugge si experimentatul Alain Giresse, 34 de ani, de la rivala Bordeaux.

OM a terminat pe locul al doilea în primul sezon sub conducerea lui Tapie și pe locul șase în sezonul următor, înainte ca totul să se alinieze în al treilea an. După ce echipa a început sezonul cu o remiză acasă împotriva lui Montpellier și o înfrângere la Lille, Tapie a decis să-l înlocuiască pe antrenorul Gerard Banide, aducându-l pe Gerard Gili, un director de academie fără experiență la nivel înalt. Deși era un novice, Gili, cu mustața sa caracteristică, a reușit să creeze o atmosferă relaxată și pozitivă în echipă. Cu Papin și temutul atacant german Klaus Allofs marcând împreună 50 de goluri în toate competițiile, clubul a cucerit primul titlu de campion din ligă din 1972 incoace. Victoria cu 4-3 împotriva echipei Monaco, antrenate de Arsène Wenger, în finala Cupei Franței, unde Papin a reușit un hat-trick remarcabil, a completat perfect sezonul.

Era de glorie și declinele implacabile

Sub conducerea lui Tapie, OM a câștigat cinci titluri consecutive în Ligue 1 și a devenit prima echipă franceză care a câștigat Liga Campionilor UEFA în 1993. Însă succesul clubului a fost umbrit de un scandal major de trucare a meciurilor, care a dus la retrogradarea echipei și la condamnarea lui Tapie.

Deși perioada sa la OM s-a încheiat într-o notă controversată, impactul lui Bernard Tapie asupra clubului și asupra fotbalului francez este de necontestat. El a transformat Olympique de Marseille într-o forță majoră în fotbalul european, cu un stil de conducere care, deși criticat de unii, a fost, fără îndoială, eficient.

Totuși, cea mai mare realizare din istoria clubului a avut loc în 1993, când Olympique de Marseille a devenit prima echipă franceză si singura la ora actuala, care a câștigat Liga Campionilor. Sub conducerea antrenorului Raymond Goethals și cu jucători de talie mondială precum Didier Deschamps și Basile Boli, OM a învins AC Milan cu 1-0 în finală, consolidându-și statutul de club de elită în Europa.

Declinul și redresarea (1994 – 2010)

După triumful din 1993, clubul a fost implicat într-un scandal de corupție care a dus la retrogradarea în liga a doua și pierderea titlului de campioana din 1993. Aceasta a fost o perioadă dificilă pentru club, dar și pentru suporterii săi loiali. Cu toate acestea, OM a revenit rapid în prima ligă și a continuat să fie o prezență constantă în competițiile europene.

Începând cu anii 2000, Olympique de Marseille a început să-și recâștige gloria pierdută. Sub conducerea antrenorului Didier Deschamps, OM a câștigat un nou titlu de campion al Franței în 2010, punând capăt unei secete de 18 ani. Acest succes a fost completat de câștigarea Cupei Ligii în 2010 și 2011.

Era modernă și viziunea pentru viitor

În ultimul deceniu, Olympique de Marseille a continuat să fie un jucător important în fotbalul francez, deși nu a reușit să repete succesele din trecut. Clubul a ajuns în finala Europa League în 2018, dar a fost învinsa de Atlético Madrid. Cu toate acestea, OM rămâne un club cu un potențial imens, având unul dintre cei mai pasionați și loiali fani din Europa.

Impactul cultural și social al Clubului

Olympique de Marseille nu este doar un club de fotbal; este un simbol al orașului și al regiunii Provence. Legendarul stadion Stade Vélodrome aa găzduit momente istorice și a fost martorul unor pasiuni intense. Suporterii clubului, cunoscuți sub numele de “Les Ultras”, sunt renumiți pentru devotamentul și atmosfera pe care o creează la fiecare meci.

În plus, OM a jucat un rol important în integrarea socială și culturală a comunității multiculturale din Marseille. Clubul a fost mereu un exemplu de diversitate, atrăgând jucători din toate colțurile lumii și promovând valorile de unitate și respect.

La 125 de ani de la înființare, Olympique de Marseille rămâne un pilon al fotbalului francez și european, cu o istorie plină de triumfuri și provocări. Deși a avut parte de suișuri și coborâșuri, OM a demonstrat mereu capacitatea de a se reinventa și de a reveni în top. Cu o viziune clară pentru viitor și o bază de suporteri inegalabilă, Olympique de Marseille este pregătit să scrie noi capitole de succes în istoria sa glorioasă.