Paul Athes 
0 
0 Pe 30 octombrie 1960, într-o casa sărăcăcioasă din Villa Fiorito, în misteriosul semn zodiacal al scorpionului, se năștea, în plină primăvara de emisferă sudică, un băiețel. Grăbit și mânat de ego, tatăl lui l-a numit exact ca pe el. Diego. Astfel, apărea pe lume, Diego Armando Maradona, eroul poveștii noastre. Deși crescut în condiții austere și lipsit deseori de necesitățile minime pe care le avem în zilele noastre, tânărul băiețel strălucea la un lucru. La fotbal.
Încă din frageda pruncie, Diego a fost un prodigios fotbalist, dovada supremă fiind faptul că era deja un star național la 12-13 ani și era văzut ca speranța unei națiuni aflate între două ere. După perioada Peron, Argentina era într-o degringoladă continuă, iar gloria și măreția țării tangoului era în anii 70 o ștearsă imagine a trecutului. Chiar și așa, a doua eră urma să apară.
Crescut cu fotbalul în sânge și promițător până peste măsură, tânărul Diego, devenit acum adolescent a devenit cel mai tânăr jucător din istoria primei ligi a Argentinei. La nici 16 ani, el își face debutul pentru Argentinos Juniors, echipă care în zilele noastre îi poartă cu mândrie numele stadionului din Buenos Aires. Cu un talent peste măsură, micuța echipa din cartierele mărginașe ale Buenos Airesului devine un loc de joacă mult prea mic pentru ambițiile tot mai crescânde ale tânărului Diego.
Astfel, în 1979, la doar un an după ce a ratat mișelește apariția la mundialul argentinian, Diego Maradona semna cu Boca Juniors, echipa sa de suflet. Vreme de trei sezoane, adolescentul devenit deja un tânăr adult a uluit scenele fotbalului argentinian și mondial cu calitățile sale sportive și cu carisma aproape infinită care l-a urmărit toată viața. A urmat mundialul spaniol, unde Diego nu a strălucit pe măsura așteptărilor și a ieșit din scenă cu un roșu de toată frumusețea.
Chiar și așa, după deziluzia spaniolă, toată Europa a fost în limba după cel mai carismatic om din fotbalul acelor vremuri. În cele din urmă, probabil mânat și de sentimentalismul limbii materne, Diego Maradona a semnat cu Barcelona, pentru o sumă, care, la acel moment era recordul absolut în materie de transferuri, trei milioane de dolari. Din nefericire, la Barcelona încep vremurile tulburi pentru Diego Armando. În aceasta perioadă, dă de viața de noapte și de drogurile care aveau să-i blesteme restul carierei sportive.
Din nefericire, tot la Barcelona dă și de o cumplită hepatită care îl ține pe margini, dar și de dificilii fundași spanioli care i-au tocat mărunt picioarele, atât la propriu, cât și la figurat. Nereusind nicicum să se adapteze în Catalonia, el a intrat în divergențe severe și cu conducerea clubului catalan și a fost pus spre vânzare.
Din nou, toată Europa fremăta la gândul că Maradona ar putea juca pentru echipa lor favorită. După îndelungi negocieri, discuții și inclusiv chete ale oamenilor de rând la biserică, Napoli și-a asigurat serviciile lui Diego Maradona. Astfel, începea cel mai frumos episod din cariera de club pentru tânărul Diego, cel care scria noi pagini de istorie, devenind singurul jucător din istorie care a spart recordul de transferuri de două ori, căci, se pare că napoletanii au plătit circa cinci milioane de dolari pentru Diego. Ca amănunt divers, recordul acesta este valabil și în zilele noastre, la patru decenii după transferul lui la echipa fanion a Campaniei.
Cu toate că a început greoi, Maradona și-a atras publicul repede de partea sa, tot orașul fiind omniprezent la meciurile de pe San Paulo, devenit acum o adevărată catedrală fotbalistică. Schimbarea de macaz radicală a venit la mundialul mexican din 1986. Deși turneul a debutat inconcludent pentru Diego, sfertul de finala cu Anglia avea să rămână momentul determinant pentru întreaga cariera a lui Diego Maradona.
Cu o pătrundere nebunească în careul englezilor, Maradona schițează un gest nebunesc. Pune mâna pe minge, da cu capul în direcția mingii și marchează probabil cel mai controversat gol din întreaga istorie a fotbalului. Mai mult decât atât, el o aducea pe Argentina în avantaj în disputa cu Anglia. La doar câteva minute după acest moment controversat, Maradona face șah mat toată naționala Angliei și marchează probabil cel mai frumos gol din istoria fotbalului. Toate aceste faze în decurs de șase minute.
Deși Anglia a reușit să marcheze și să reducă din diferență, Diego Maradona și-a scris cu litere gigantice locul în istorie. De acum, Diego devenea fară doar și poate, El Diego. Nici belgienii nu au scapăt de showul maradonian și drumul spre prima finală de mondial din cariera lui El Diego era început.
În finală, prestația lui Maradona a fost una mai discreta până la 2-2, când, din senin, a dat o pasă inventată pe loc și Burruchaga a marcat golul victoriei. El Diego devenea campion mondial și ridica trofeul în uralele unui public mexican aflat de partea lui. Daca e să judecam, poate și Dumnezeu era tot de partea lui în acea zi de 29 iunie 1986.
A urmat un sezon incredibil la nivel de club, iar titlul de la Napoli a însemnat primul Scudetto din istoria clubului, în mai 1987. În 1989 și 1990, el și-a mai adjudecat alte doua trofee majore, Cupa UEFA și al doilea Scudetto. Și venea Cupa Mondială din Italia. Debutul mondialul a fost groaznic, cu o înfrângere în meciul de deschidere, 0-1, împotriva Camerunului și un 1-1 contra României. Salvarea a venit din meciul magistral făcut de argentinieni contra Uniunii Sovietice și doar norocul i-a scos mai departe de grupe.
Un gol dat de Caniggia i-a trimis mai departe în fața Braziliei, iar loviturile de departajare i-au salvat contra Iugoslaviei. Astfel, se ajungea să se joace contra Italiei, chiar la Napoli, în orașul unde El Diego era zeu. Din nefericire, în agitația premergătoare meciului, Maradona a făcut gafa de a cere sprijinului napoletanilor, el aducând argumentul că Italia i-a defavorizat dintotdeauna. Ghinionul lui a venit în ziua meciului, atunci când a fost fluierat de la imn până la final, când Argentina a dispus de Italia. El Diego avea în fața lui a doua finală consecutivă de mondial.
Din păcate, nopțile magice ale lui Diego s-au oprit în lacrimile fluierului final de pe Olimpico din Roma. O înfrângere la limită, după un penalty acordat discutabil nemților, transformat de Brehme, l-a aruncat în hăul disperării pe Maradona. De altfel, se poate spune că ultimul act al finalei din Italia a fost și ultimul act al showului maradonian, căci, la nici jumătate de an distanță, se afla despre consumul intens de droguri al lui Maradona și este suspendat.
Napoli rupe imediat contractul cu Maradona, iar cariera magistralului artist argentinian părea sfârșită. Revine în august 1992, la Sevilla, însă era deja evident că El Diego era deja o umbra a trecutului. În scurta perioada petrecută din nou în Spania, Maradona era mai mult la petreceri și baruri decât la antrenamente, iar angajamentul cu clubul din inima Andalusiei este oprit înainte de vreme. În încercarea de a reveni pe firmamentul fotbalului mondial, el se întoarce în Argentina, la Newell’s Old Boys, echipă alături de care rămâne până în 1994.
La mondialul american, El Diego avea deja 33 de ani, însă talentul sau infinit nu scăzuse deloc, iar evoluțiile din faza grupelor au atras atenția, mai ales maniera ostentativa în care s-a bucurat după unicul gol marcat la mondialul american. Din nefericire pentru el, a fost din nou prins sub influență și din nou suspendat, iar planeta a ratat un nou duel între Maradona și Maradona din Carpați.
Cu deznădejdea mondialului american în spate, El Diego se apuca de primele episoade de antrenorat, însă eșuează lamentabil. Revine la Boca Juniors în 1995 și stă până la ziua lui de naștere din 1997, când, El Diego se retrage definitiv din fotbal. Din nefericire, ultimii ani ai carierei i-au știrbit din legământul lașat fotbalului mondial în anii 70 și 80, însă un singur lucru nu i-a știrbit. Talentul.
După retragerea din fotbal, a urmat o viață extrasportiva și mai tumultoasă. Obezitatea, problemele cu băutură și drogurile, asocierea cu dictatorii din America de Sud și America Centrală și numeroasele controverse l-au urmărit la tot pasul. După ce și-a mai revenit la liman, Maradona a fost subiectul a câtorva documentare de excepție, cel mai interesant fiind cel al lui Emir Kusturica, lansat în 2008.
Ultimii ani din viața intensă a magneticului Diego a fost marcată de multe controverse și de noi tentative de antrenorat, cea mai faimoasă fiind perioada în care a fost selecționerul Argentinei, la mondialul sud african din 2010. Din nefericire, în 2020, problemele sale de sănătate au devenit tot mai evidente, iar pe 25 noiembrie, în jurul prânzului, întregul popor fotbalistic a fost îndurerat de moartea marelui magician argentinian. Fară doar și poate, trecerea în neființă, a unit cum nici un politician sau un război nu ar putea uni o națiune. A unit întreaga lume.
Moartea lui El Diego a fost decretată ca eveniment tragic de Argentina, care, încă se afla sub doliul pierderii celui mai iubit fiu din istoria țării. Pe 18 decembrie 2022, visul maradonian s-a îndeplinit, iar după numeroase rugăciuni la bisericile din Argentina și nu numai au adus înapoi titlul mondial la Buenos Aires. Asemeni episoadelor relatate de Ioan Chirila în 1978 și 1986, întreaga țară a sărbătorit nebunește, până dimineața, pe străzile din Argentina. Până la urmă, până și Dumnezeu, prin mana lui de nădejde, Diego Maradona, a ascultat de toate rugăciunile date la biserică în momentele premergătoare finalei. Inclusiv de cea a subsemnatului.
Cosmin Agafiței 
Popiea 