Cel mai iubit dintre brazilieni – Cultură Sportivă

timp citire4 minute

Născut pe 28 octombrie 1933, în misterioasa zodie a scorpionului, Mane Garrincha a ținut capul de afiș vreme de peste un deceniu în fotbalul internațional. Motivul? Lesne de înțeles. Înzestrat cu o tehnică nemaivăzută până la el și întâlnită doar la Pele și Maradona în epoca lui și după, Garrincha a fost unul din primele superstaruri globale ale sportului cu balonul rotund.

Supranumit Bucuria Poporului, tocmai datorită talentului aproape infinit și a personalității sale magnetice, Garrincha este văzut, inclusiv în zilele noastre de către unele voci fine, ca fiind maestrul absolut al driblingului, dar și că prima aripă modernă a fotbalului mondial. Fară îndoială, jucători precum Messi sau Neymar Junior au avut un predecesor de mare ținută în persoana micului brazilian.

Dincolo de talentul enorm, Garrincha a trecut și peste handicapul de a avea un picior mai scurt decât celălalt. În mod paradoxal, tocmai acest handicap fizic l-a făcut să fie mai agil în arta driblingului și să își facă cunoscut lumii talentul pentru floricelele artistice demne de orice pictura impresionistă.

Per ansamblu, cariera fotbalistică a lui Garrincha se cam confundă cu Botafogo, pentru care a jucat intre 1953 și 1965 și pentru care a bifat 238 de apariții și 84 de goluri. Accidentările și vârsta, dar și problema majora a carierei sale, alcoolismul, l-au aruncat în culmile disperării, iar intre 1966 și 1972, Mane a mai bifat doar 16 meciuri de club, la Corinthians, Atletico Junior, Flamengo și Olaria. Chiar și așa, popularul jucător brazilian a fost dorit de toată Europa, cluburile mari ale epocii, precum Real Madrid, AC Milan, Juventus sau Inter, fiind printre cele care s-au oferit să-l cumpere, însă, regimul militar al Braziliei a pus un preț imposibil de plătit în epocă pentru a-și asigura talentul aproape infinit al lui Mane Garrincha.

Dincolo de o cariera de club relativ zbuciumată, Garrincha a rămas în memoria colectivă a microbiștilor pentru evoluțiile demne de poveștile din 1001 de nopți de la Cupele Mondiale din 1958 și 1962. Așa cum menționa și Constantin Teasca, mondialul din Chile, de la poalele Cordilierilor a însemnat magnum opusul carierei sportive a lui Garrincha.

După accidentarea suferită de Pele în grupele competiției sud americane, Garrincha a purtat Brazilia spre gloria supremă, repetând astfel succesul din 1958, din Suedia. Dacă Italia era prima țară europeană care își apară titlul mondial, gratie succeselor succesive din 1934 și 1938, Brazilia a fost prima țară sud americană care își apară cu brio titlul mondial, grație triumfurilor conduse magistral de tandemul Garrincha – Pele din 1958 și 1962.

Gloria mondialului din Chile a adus și sfârșitul epocii Garrincha la naționala Braziliei. Patru ani mai târziu, deși Pele s-a accidentat din nou, Garrincha era deja prea bătrân și obosit pentru a putea repeta performanțele anterioare de la mondialele din Suedia și Chile. Astfel, dincolo de faptul că au scris pagini de istorie înainte, în Anglia, Brazilia devenea prima campioană mondială în exercițiu care nu reușea să treacă de faza grupelor.

Mondialul englez a reprezentat și finalul unei cariere internaționale de excepție. 50 de apariții în tricoul Selecao și 12 goluri. Aparent, în zilele noastre, ar părea un palmares mai curând mediocru, însă, dacă vedem diferența de număr de meciuri internaționale între epoca lui Garrincha și epoca noastră, vom vedea că aceste cifre nu sunt foarte concludente pentru a etala măreția lui.

Din nefericire, după 1966, nu doar cariera sportivă a lui Garrincha a avut de suferit, ci și viața personală. Pe cât de uriaș a fost fotbalistul Garrincha, pe atât de nesigur și plin de vicii era omul Garrincha. Dacă pe terenul de fotbal, el aducea echilibrul , în afara terenului, viața extrasportiva era departe de a fi una echilibrată. Numeroase infidelități, o viață boemă și alcoolismul notoriu au împânzit din plin ultimii din viața unui geniu fotbalistic.

Din nefericire, asemeni urmașului său de caracter, Diego Maradona, acest stil de viață a fost foarte vicios și i-a distrus sănătatea și lui Mane Garrincha. După ce a fost găsit cu ciroză hepatică, pe 20 ianuarie 1983, la nici 50 de ani, ne-am luat adio de la Bucuria Poporului, după ce a sucombat în urma unei come alcoolice. Din relatările vremii, se pare că în ultimii ani de viață, Garrincha a fost internat la spital de numai puțin de opt înainte de tragicul deces.

Cu toate că am avut de-a face cu un personaj extrem de contradictoriu, pentru noi, fanii fotbalului, Mane Garrincha rămâne cel mai iubit dintre brazilieni. Fentele și driblingurile de la poalele Cordilierilor poate că au rămas încețoșate și înrămate în camerele aparatelor de fotografiat și ale camerelor video, însă pasiunea și dorința de victorie a lui Garrincha a trecut dincolo de fotbal și mai ales dincolo de timpuri. Toate acestea, pentru a ne bucura pe noi, publicul său, poporul fotbalistic.