Primul triumf olimpic al României – Povestea medaliei de bronz câștigate de echipa națională de rugby la Jocurile Olimpice din Paris 1924
Popiea 
2 
0 Paris, 1924. România participa pentru a doua oară în istoria sa la Jocurile Olimpice, după debutul timid din 1900. Însă de această dată, tricolorii aveau să lase o amprentă istorică. Într-o perioadă în care sportul românesc abia își făcea simțită prezența pe plan internațional, o echipă de tineri curajoși a scris prima pagină de glorie olimpică a țării. Este vorba despre echipa națională de rugby a României, care a obținut medalia de bronz – prima medalie olimpică din istoria României.
Contextul Jocurilor Olimpice din 1924
A treia ediție a turneului olimpic de rugby s-a desfășurat în perioada 4–18 mai 1924, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris. Doar trei echipe s-au înscris în competiție: Franța, Statele Unite ale Americii și România. Deși la vremea aceea rugby-ul nu era foarte dezvoltat în România, decizia participării a fost una curajoasă, bazată pe dorința de afirmare internațională și pe pasiunea câtorva oameni dedicați acestui sport.
Drumul către medalia olimpică
România a jucat două meciuri:
România – Franța: 3–59
România – SUA: 0–37
În ambele partide, românii au pierdut categoric, dar, fiind doar trei echipe participante, România a obținut medalia de bronz, urcând astfel pe podiumul olimpic.
Deși scorurile par drastice, trebuie înțeles contextul: România abia începuse să organizeze rugby intern la scară largă, în timp ce Franța și SUA aveau deja un nivel mult mai avansat. Cu toate acestea, prezența României la turneu și participarea onorabilă au fost privite ca o mare reușită.
Eroii de la Paris – componența echipei
Echipa României a fost formată din jucători proveniți din cluburi locale, în special din București. Aceștia au fost:
1. Teodor Florian – căpitanul echipei, un pionier al rugby-ului românesc
2. Atanasie Tănăsescu
3. Paul Nedelcovici
4. Dumitru Volvoreanu
5. Nicolae Mărăscu
6. Ștefan Călianu
7. Nicolae Florea
8. Ion Tănăsescu
9. Petre Sfetescu
10. Constantin Năsturescu
11. Corneliu Mănescu
12. Gheorghe Benția
13. Gheorghe Cișman
14. Ion Bălteanu
15. Dumitru Baicu
16. Emanoil Taranu
17. Cristache Popescu
18. Alexandru Popescu
19. Mircea Stănescu
20. Tănase Tănase
Antrenorul și coordonatorul delegației a fost profesorul Teofil Riegler, unul dintre cei mai respectați promotori ai sportului românesc la începutul secolului XX.
Impactul și moștenirea
Medalia de bronz din 1924 a însemnat mai mult decât o simplă performanță sportivă. A fost un semnal că România poate concura, că are potențial și că poate visa la podium. Deși rugby-ul nu a mai fost inclus în programul olimpic după 1924 (până la introducerea rugby-ului în 7 jucători în 2016), acel moment rămâne unul fondator în istoria sportului românesc.
În anii care au urmat, rugby-ul a cunoscut o dezvoltare importantă în România, culminând cu rezultate notabile în Europa și la nivel mondial. Generațiile următoare au avut mereu în minte curajul și determinarea celor care, în 1924, au pus România pentru prima oară pe harta olimpică.
Medalia de bronz câștigată de echipa națională de rugby la Jocurile Olimpice din 1924 nu a fost doar o performanță sportivă, ci un act de pionierat. O poveste despre curaj, demnitate și visuri împlinite împotriva tuturor șanselor. O filă de aur în istoria sportului românesc, scrisă cu sacrificiu și pasiune.
Imagine preluată de pe site-ul Federației Române de Rugby – www.frr.ro
