
Într-o zi senină de toamnă a anului 2024, rugby-ul românesc a pierdut o legendă. Ionel Negreci s-a stins din viață la doar 53 de ani, lăsând în urmă o moștenire sportivă remarcabilă și o amintire vie în inimile tuturor celor care l-au cunoscut.
Născut în orașul Constanța, Ionel și-a petrecut primii ani din viață în satul Straja – o așezare cu oameni muncitori și viață simplă, care avea să fie ștearsă de pe hartă de regimul comunist în anii construcției Canalului Dunăre – Marea Neagră. Satul a fost demolat, familiile strămutate, iar copilăria lui Ionel s-a derulat pe fundalul acestui episod dureros al istoriei recente. Avea doar 13 ani când familia lui a fost mutată în comuna Cumpăna, o localitate în plină reconstrucție, unde și-a găsit reperele și începutul unei noi vieți.
Această experiență timpurie i-a întărit caracterul. A învățat devreme ce înseamnă sacrificiul, ce înseamnă să o iei de la capăt și să lupți pentru locul tău. În Cumpăna și-a descoperit pasiunea pentru sport și, mai ales, pentru rugby. A început antrenamentele la Școala Sportivă 2 din Constanța, sub îndrumarea atentă a antrenorului Dumitru Bucur. Pe terenurile prăfuite, dar pline de viață, și-a format reperele care l-au însoțit toată viața: disciplină, curaj, spirit de echipă.
De la CFR Constanța, clubul unde a făcut primii pași în cariera de senior, Ionel a trecut la Farul Constanța – unul dintre bastioanele rugby-ului românesc. Aici și-a consolidat statutul de jucător de top, devenind o piesă de bază în pachetul de înaintare. Taloneur de meserie, Ionel era recunoscut pentru forța sa, precizia în margine și curajul cu care intra în contact. A evoluat în Challenge Cup, competiție europeană de prestigiu, reprezentând România în meciuri dure, în fața unor echipe cu nume mari din rugby-ul occidental.
Dar consacrarea supremă a venit odată cu selecționarea în echipa națională. În 1995, a fost titular în toate cele trei partide jucate de România la Cupa Mondială din Africa de Sud – o ediție istorică, organizată într-o țară abia eliberată de apartheid. A jucat cu determinare împotriva Canadei, Africii de Sud și Australiei, arătând că românii nu sunt doar adversari demni, ci și luptători până la capăt.
În același an, a participat la Cupa Țărilor Latine din Argentina, iar în 1997, a fost selecționat pentru Campionatul Mondial de Rugby 7 din Hong Kong, unde România s-a confruntat cu Australia, Scoția, Franța și SUA. A demonstrat acolo că poate face față nu doar rugby-ului de forță, ci și celui exploziv, rapid și imprevizibil.
Dincolo de performanțele sportive, Ionel Negreci a fost un om profund uman. Nu se remarca doar prin fizicul impunător, ci și prin bunătatea lui naturală, prin modestie și calm. Cei care au jucat alături de el își amintesc de un coleg de echipă cald, care nu refuza niciodată o rugăminte și care avea mereu un sfat bun de dat tinerilor din vestiar. Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby, avea să spună despre el că era „un jucător carismatic, care avea grijă de cei mai tineri și nu ezita să se implice atunci când era nevoie de un om adevărat”.
Și în afara terenului, Ionel a construit o viață de familie frumoasă. A fost căsătorit cu Lucia, alături de care a sărbătorit, în 2019, 25 de ani de căsnicie – un moment marcat cu bucurie și emoție, exact așa cum trăia el fiecare etapă a vieții. Împreună au crescut doi copii, Ionuț și Raluca, cărora le-a insuflat aceleași valori care l-au ghidat pe el: respect, seriozitate, verticalitate. Pentru familia sa a fost stâlp și sprijin. Pentru prieteni, un om de încredere. Pentru rugby-ul românesc, un model.
Astăzi, Ionel Negreci nu mai e printre noi, dar povestea lui continuă. Rămâne viu în memoria celor care l-au văzut jucând, a celor care au împărțit cu el vestiarul, a celor care au fost inspirați de exemplul său. Viața lui, pornită dintr-un sat șters de pe hartă și crescută printre înfruntările grele ale istoriei, ne arată cât de departe pot ajunge curajul, determinarea și dragostea pentru sport. În fiecare copil care prinde o minge de rugby pe un teren din România, trăiește câte puțin din spiritul lui Ionel Negreci – un om care a luptat, a iubit, a construit și a rămas.




