Paul Athes 
0 
0 Într-o două cești de cafea și planurile pentru Anul Nou, vestea dispariției lui Gianni Savio a căzut că un fulger pentru comunitatea iubitoare de ciclism din România și nu numai.
Dacă ar fi să-l descriu pe acest titan, nu există suficiente cuvintecare să-i descrierea complexitatea personalității. Cu toate că era un antreprenor de succes, mereu am fost surprins de umanitatea de care dădea dovadă, fapt vizibil și în activitatea de zi cu zi, din lumea ciclismului.
Numeroși rutieri de mare valoare și-au făcut o carieră sau și-au redresat parcursul alături de Gianni Savio. De la marele Egan Bernal la regretatul Michele Scarponi și de la românii noștri, Tvetcov și Edi Grosu, Savio a fost un mentor, un om dedicat cauzei și un mare campion în viață și în ciclism.
Personal, l-am întâlnit de mai multe ori pe parcursul perioadei mele de jurnalist sportiv. La Turul Bihorului din 2017 am avut și un schimb de replici amuzant în materie de fotbal, el fiind fan Torino, iar subsemnatul fan Juventus. Din nefericire, pentru juventinul din mine, predicția lui s-a adeverit și Juventusul meu a pierdut finala de Champions League din acea seară cu Real Madrid, scor 4-1.
Dincolo de ciclism, Gianni Savio a fost un antreprenor de mare succes și un adevărat lider. În sport, italianul a fost prezent inițial în fotbalul mult iubit, fiind cunoscut faptul că era un mare fan Torino. După activitatea fotbalistică, Savio s-a orientat spre ciclism și a condus Androni spre cele mai înalte culmi ale ciclismului mondial, cu prezențe aproape anuale în Giro d’Italia.
Legământul lui Gianni Savio va dăinui vremurilor sale. Cu toate bunele și relele, căci au fost destule lucruri controversate de spus, italianul a scris pagini de istorie, aducându-ne în mentalul colectiv cicliști de mare valoare din Europa și America de Sud, dar și amintiri nenumărate fanilor ciclismului din România.
Pentru fanii sportului cu două pedale, dispariția bruscă a lui Savio este fără doar și poate o veste foarte tristă. Fără a face exagerări, mai ales că l-am întâlnit atât în Italia, cât și în România, și l-am intervievat de-a lungul anilor, moartea lui înseamnă dispariția unui tipar anume de persoană din lumea ciclismului. Practic, Gianni Savio era, fără doar și poate, unul dintre, dacă nu chiar, ultimul clasic romantic al ciclismului de odinioară, în care onoarea și demnitatea prima în fața rezultatelor brute și fără viață.
Popiea 
Cosmin Agafiței