Viitorul baschetului românesc: Povestea lui Agnes Zane – “Ar fi o onoare și o mândrie să reprezint România la J.O.”

Agnes Zane este o tânără jucătoare de baschet din România, cunoscută pentru versatilitatea și determinarea sa pe teren. Legitimată la CS Județean Prahova, a câștigat două campionate naționale și a reprezentat România la competiții internaționale precum Festivalul Olimpic al Tineretului European și Gimnaziada. Elevă în clasa a 12-a la un profil de mate-info, reușește să îmbine cu succes sportul de performanță cu studiile. Recent convocată la echipa națională pentru preliminariile FIBA Women’s EuroBasket 2025, visează să-și lase amprenta în baschetul românesc.

Pasiunea pentru baschet a venit natural pentru Agnes Zane, o tânără jucătoare care și-a început drumul pe teren la doar 5-6 ani. Crescând într-o familie unde sportul a fost mereu prezent, ea a încercat mai multe discipline înainte de a-și da seama că baschetul este ceea ce o face cu adevărat fericită. „Îmi amintesc prima zi în sală, o vedeam uriașă atunci, iar acum mi se pare mică”, povestește ea cu nostalgie.

De-a lungul anilor, Agnes și-a dezvoltat un stil de joc versatil, fără a se limita la o singură poziție. „Nu am avut un tipar clar de jucătoare pe care l-am urmat, am combinat mai multe stiluri și așa a ieșit jocul meu.“

Jucătoare la CS Județean Prahova, Agnes are o relație specială cu antrenoarea ei, care i-a fost alături încă de la început. „Este ca o mamă pentru mine, știe cum ne descurcăm și la școală, iar dacă avem o zi proastă la antrenament, înțelege de ce.” Această conexiune puternică se reflectă și pe teren, unde echipa sa a reușit să câștige două campionate anul trecut.

Experiențele internaționale au fost momente definitorii în cariera ei. Festivalul Olimpic al Tineretului European din Maribor și Gimnaziada din Bahrain au impresionat-o nu doar prin competițiile intense, ci și prin atmosfera de camaraderie dintre sportivi. „Am interacționat cu oameni din toate colțurile lumii, din diferite sporturi, și a fost o experiență unică.”

Un alt aspect care o definește pe Agnes este capacitatea ei de a combina școala cu sportul. Deși este în clasa a 12-a la un profil de mate-info, nu a lăsat baschetul pe plan secund. „Unii profesori nu au înțeles că pot face și sport și să am și note bune, dar am vrut să le demonstrez că se poate.”

Convocată recent la echipa națională pentru meciurile de calificare la FIBA Women’s EuroBasket 2025, Agnes se simte onorată să se antreneze alături de jucătoare cu experiență. Deși nu a debutat încă, ea vede această oportunitate ca pe un pas important în carieră.

Cu un program încărcat, în care antrenamentele, meciurile și școala se îmbină într-un ritm alert, Agnes își găsește motivația în pasiunea pentru sport. „Aș juca zilnic dacă s-ar putea”, spune ea cu entuziasm, arătând că pentru adevărații sportivi, baschetul nu este doar un joc, ci un stil de viață.

Mai jos, regăsiți interviul complet:

Cum ai descoperit pasiunea pentru baschet și la ce vârstă ai început să practici acest sport?

Am început să joc de mică, de pe la 5-6 ani. Mama mea a jucat baschet, dar nu m-a forțat să o iau pe același drum, ci m-a îndemnat să descopăr toate sporturile. Am fost la dansuri, la înot, la tenis, pentru a descoperi ce mi se potrivește și ce îmi face plăcere. Alegerea de a veni la baschet a fost a mea, și acum îmi amintesc prima zi, țin minte sala, acum mi se pare foarte mică, dar pe atunci o vedeam uriașă, și era plină de fete, undeva pe la 20 de fete, și așa am început cariera în baschet.

Sala de care povestești, a fost în Ploiești sau în altă parte?

Da, în Ploiești, am început la aceeași antrenoare și cu aceeași echipă la care sunt și în prezent. Am crescut alături de fete, alături de doamna antrenoare, ne știm de mici și suntem o echipă de când m-am apucat de baschet.

Cine sunt modelele tale în baschet și cum te-au influențat în dezvoltarea ta ca jucatoare?

Pot spune că am un stil de baschet destul de neobișnuit, nu sunt neapărat o poziție clasică, joc mai multe poziții, și datorită acestui fapt, am reușit să mă inspir de la mai multe jucătoare. Spre exemplu dacă vedeam pe cineva pe poziția de pivot, urmăream ce făcea și la următorul antrenament exersam și eu aceleași mișcări, la fel și ca extremă, vedeam jucătoare care făceau ce mi-ar fi plăcut și mie să fac și am repetat acele mișcări până mi-au ieșit. Nu am avut un tipar clar de jucătoare pe care l-am urmat, au fost mai multe pe care le-am combinat și așa a ieșit stilul meu.

Deci ai reușit să te mulezi pe fiecare poziție și ai aplicat diferite stiluri în jocul tău și mi se pare că a ieșit un om bun la toate.

Nu chiar bun la toate, trebuie să recunosc, aruncarea de 3 este minusul meu, este un lucru la care lucrez în prezent și mi-aș dori tare mult să intre în stilul meu de joc.

Cum este colaborarea ta cu antrenorii de la CS Județean Prahova și cum te ajută în evoluția ta?

Avem un staff foarte ok, după cum îți spuneam, este același staff de când joc baschet. Doamna antrenor este un model atât la baschet, am de învățat de la ea în acest sport, dar este un model și în afară, este ca o mamă pentru mine, dacă am o problemă, mă ajută chiar dacă nu este legată de baschet și mereu ne-am ințeles foarte bine. Având în vedere că și fata ei este în echipă cu noi, știe ce probleme avem fiecare dintre noi, cum ne descurcăm la școală, iar datorită acestor lucruri, dacă avem o zi proastă la antrenament știe care este motivul, ne ajută și ne susține. Chiar dacă uneori în timpul meciurilor este mai dură, este normal atâta timp cât are pretenții de la noi, ne știe potențialul și vrea să dăm tot ce avem mai bun din noi.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat în cariera ta de până acum și cum ai reușit să le depășești?

Provocări apar tot timpul, pot spune că am fost ferită să nu am parte de accidentări, dar am avut destul de multe meciuri importante pe care le-am pierdut, dar ulterior am invățat din acele greșeli și nu le-am mai repetat. Deci, nu pot spune că am avut parte de o provocare foarte mare, au fost provocări și la echipa națională și la echipa de club, dar am învățat din greșelile anterioare. Nu am fost echipa care să câștige tot, dar toate înfrângerile ne-au învățat ceva, am descoperit ce făceam greșit și cum puteam îmbunătăți jocul, iar trecând peste aceste dificultăți, am reușit să câștigăm două campionate anul trecut.

Ai participat la numeroase competiții naționale și internaționale, precum Festivalul Olimpic al Tineretului European din Maribor în 2023, FIBA 3×3 U17 Europe Cup, Gimnaziada de la Bahrain în 2024. Care a fost cea mai memorabilă experiență și de ce?

Din păcate, memorabilă ca rezultat nu am reușit să am cu generația mea, dar ca și experiență au fost FOTE și Gimnaziada, care sunt niste competiții mai atipice, spre exemplu FOTE este competiția mai mică a Jocurilor Olimpice, am avut aceeași deschidere, atmosferă, faptul că am stat în același loc cazați cu jucători din alte țări, și nu numai din baschet, din toate sporturile. Am interacționat cu foarte multă lume din toate colțurile lumii, din toate sporturile, și nu aș fi avut șansa să mă întâlnesc cu atâtea personalități dacă nu eram implicată în acest fenomen al sportului, fiind o experiență unică pentru mine. Aceea a fost prima mea competiție de 3×3 oficială în care am participat, și de când m-am întors, am spus că o să aleg mereu 3×3, deoarece este o altă experiență și recomand tuturor această competiție.

Poți explica care sunt diferențele dintre baschetul 5×5 și 3×3 și cum te-ai adaptat la acest format de 3×3?

În primul rând, este clar numărul de componență al echipei, la 5×5 sunt 12 jucători, la 3×3 sunt 4 jucători, dintre care 3 în teren. Este mult mai ușor să legi conexiunile cu colegii de echipă, deoarece tot timpul sunteți împreună și nu se formează grupulețe ca într-o echipă de 12 jucători. Eu am avut noroc și de o echipă foarte bună, cu care am creat o conexiune foarte puternică și s-a văzut asta și în afara terenului și în teren. Ca și sport, este mult mai dinamic, durează doar 10 minute, este mai multă adrenalină, sunt acele 10 minute în care dai totul, iar la 5×5 iți poti doza energia în cele 40 de minute de joc. 3×3 este mult mai potrivit stilului meu de joc, am mai multă forță și mai multă dinamică. Am dat de persoane și de antrenori la lot la 3×3 care au știut imediat să ne integreze și să creăm un joc care să funcționeze foarte bine.

La echipele de 3×3, sunt antrenori și de la baschetul clasic sau sunt antrenori specializați pe baschetul 3×3?

În principiu, sunt antrenori diferiți la loturile de 3×3, pentru că sunt principii diferite, fiecare antrenor este bun pe bucățica lui și fiecare știe să își facă treaba mai bine la formatul lui. Spre exemplu, la 5×5 în apărare trebuie să îți ajuți coechipierul, pe când la 3×3 fiecare este cu jucătorul lui și nu-l poți scăpa din marcaj. La 3×3 într-un an am avut ca antrenori doi foști jucători, mi s-a părut ceva inedit, pentru că am avut șansa să îmi explice cineva care a și jucat, îmi spunea din experiență, nu doar din cărți.

România s-a clasat pe locul 5 la Gimnaziada din Bahrain 2024. Ce ar putea fi îmbunătățit pentru viitoarele competiții internaționale?

Până la ultimul meci din competiție, când am pierdut, am câștigat toate meciurile fără probleme, chiar la scoruri destul de mari, dar în momentul în care am dat de Nigeria, ne-au dominat din punct de vedere fizic și nu am putut face față în acel meci. Ca și tehnică de joc și conexiune, eram mult peste ele, dar din păcate, fizicul nostru nu ne-a ajutat, echipa Nigeriei fiind mult mai dezvoltată genetic, fetele erau mult mai puternice decât noi, mai înalte și acesta a fost minusul nostru în momentul respectiv.

Cum a fost experiența de a juca alături de Ioana Savu atât la CS Județean Prahova, cât și în competițiile internaționale?

Relația noastră este una foarte bună și în afara terenului, de aceea colaborăm atât de bine și pe teren. Jucând de atâta timp împreună, noi nici măcar nu trebuie să ne spunem ce urmează, deja ne simțim una pe cealaltă. Nu cred că am creat o conexiune la fel de puternică ca cea pe care o am cu Ioana. Este o coincidență, suntem născute chiar în aceeași zi și probabil asta ne ajută și mental. Dar atât la 5×5, cât și la 3×3, pentru a face performanță contează foarte mult echipa, iar eu am avut norocul să am câteva fete cu care să mă înțeleg atât în teren, cât și în afara lui și de aceea au fost rezultate atât de bune la club și rezultate destul de bune la 3×3.

În cele mai recente meciuri din Liga I, echipa ta a obținut două victorii importante împotriva Politehnicii Timișoara. Primul meci destul de apropiat, 87-82, dar al doilea meci s-a încheiat cu scorul de 82-68, ce s-a schimbat în al doilea meci?

Cred că noi ne-am obișnuit să jucăm atât de multe meciuri într-un interval destul de scurt de timp și am căpătat această rezistență de a juca multe meciuri la capacitate maximă și evident, ne și dorim acest lucru, pentru că dacă nu ar fi fost așa, nu am fi reușit. Adversarele nu au intrat în acest ritm al nostru, cu această ștachetă ridicată sus, și în al doilea meci am simțit că nu au fost la fel de pregătite ca în primul. Primul meci l-am considerat unul destul de puternic, am intrat și în prelungiri, dar cred că a doua zi nu au fost la fel de bine pregătite și montate ca și noi. Noi ne-am dorit la fel de mult să câștigăm și în a doua zi, să păstrăm rezultatul bun din ziua anterioară.

Ai menționat despre numărul de jocuri destul de ridicat, ne poți da un exemplu?

Sistemul competițional de anul acesta din Liga I este să jucăm tur-retur cu aceeași echipă, în același weekend. Este un efort destul de mare să joci două meciuri, a câte 40 de minute fiecare, într-un interval de nici 24 de ore între ele. Luna martie o să fie o lună plină de baschet, în fiecare weekend vom avea meciuri în Liga I și vom participa și la Cupa României între 11 și 13 martie.

Cum este pentru tine să ai o lună plină de baschet, cu meciuri în fiecare weekend?

Are și părți bune, cât și mai puțin bune. Eu aș juca și zilnic dacă s-ar putea, nu mă deranjează dacă nu am weekend-urile libere, să ies cu prietenii, pentru că prietenii mei sunt la baschet, iar asta este ceea ce mă face pe mine fericită, să joc acest sport. O parte mai puțin bună este legată de recuperare, că uneori nu avem timp într-o săptămână să ne revenim la capacitate maximă și să pregătim și următorul meci, este un efort destul de mare.

Iar în timpul săptămânii, pe lângă antrenamente, recuperare și pregătire pentru următorul meci, mergi și la școală, nu?

Da, asta a fost destul de greu anul acesta, să combin școala cu baschetul, având în vedere că sunt clasa a 12-a, sunt la profil de mate-info și la școala mea nu a fost atât de bine privit sportul, adică am avut profesori care nu au înțeles că pot face și sport și să am și note bune, având impresia că dacă vreau să aleg sportul, ar trebui să merg la profilul sportiv. Eu am vrut să le arăt că le poți face pe amândouă destul de bine, am avut și profesori care au înțeles de ce trebuia să lipsesc vinerea, pentru a ajunge la diferite turnee, am avut și profesori care m-au taxat pentru că nu veneam la ore, iar anul acesta am încercat să merg cât mai mult la școală, să țin pasul cu clasa, pentru că urmează și un examen important, bacalaureatul. Este important pentru un sportiv să combine pe cât de mult poate sportul cu școala, pentru că și școala este importantă. Clar, dacă m-ai întreba dacă aș alege școala sau să merg la antrenament, nu o să stau pe gânduri și o să aleg antrenamentul, dar sunt conștientă că trebuie să le combini și nu poți reuși într-una fără cealaltă.

Îți urez succes în continuare atât la școală, cât și în baschet și te apreciez pentru echilibrul pe care îl ai între cele două, pentru că îmi imaginez că este foarte greu să faci aceste lucruri în paralel.

Este greu până înveți echilibrul dintre ele, pentru mine deja a devenit o rutină. Dimineața știu că trebuie să mă trezesc și să merg la școală până la 14, apoi am pregătire de la 15 la 17, ajung acasă, mănânc, mă schimb și am plecat la antrenament și nu sunt obosită deloc, oboseala apare după antrenament, când ajung acasă și mă pun în pat, dar funcțiile creierului știu că asta am de făcut și cu ocazia asta mi-am obișnuit și organismul cu acest program.

Ai fost convocată recent la echipa națională pentru meciurile de calificare la FIBA Women’s EuroBasket 2025. Cum te-ai simțit la aflarea veștii?

Într-un fel, vestea m-a surprins, pentru că nu m-am așteptat, deoarece sunt destul de mică să fac parte din acea echipă, dar m-a bucurat foarte mult că am avut șansa să mă antrenez cu fete de nivelul lor, pentru că restul jucătoarelor sunt de ceva ani acolo, au destulă experiență și am avut foarte multe de învățat de la ele. Din păcate, nu am avut șansa să joc în niciunul din cele două meciuri. La primul meci a trebuit să susțin competențele pentru bacalaureat și nu am putut pleca în deplasare, iar cel de-al doilea meci s-a suprapus cu un turneu din Liga I. Mă bucur totuși că am putut fi acolo și să cunosc fetele mai de aproape, adică erau fete la care eu mă uitam când eram mică, le urmăream la meciurile echipei naționale și acum am ajuns să stăm împreună și să învăț baschet de la ele, a fost o onoare pentru mine să particip la antrenamente. Sigur vor mai fi oportunități de a fi alături de jucătoare și să debutez la echipa de senioare.

Ai anumite ritualuri sau rutine pe care le folosești pentru a te pregăti mental și fizic pentru ziua de antrenament sau de meci?

Nu, eu nu sunt cea mai fericită atunci când mă trezesc dimineața și nu aș avea timp și de un ritual. Ritualul meu este să mă pregătesc cât mai repede, să fac toată treaba pe care o am de făcut și să scutesc cât mai mult timp, atât dimineața, cât și seara. Iar înainte de meci, încerc cu o seară înainte să mă culc cât mai devreme, pentru a fi cât mai odihnită, deoarece primul meci este de obicei dimineața. Iar în ziua respectivă mă trezesc, mama mă ajută cu micul dejun, apoi plec la sală și încerc să ajung cât mai devreme, ca să am timp de toate pregătirile înainte de meci, să exersez aruncările și să fac stretching. Nu am niciun fel de superstiție, pentru că nu mă reprezintă.

Care consideri că sunt punctele tale forte pe teren și în ce aspecte dorești să te îmbunătățești?

După cum am mai spus, unul din punctele mele slabe este aruncarea de 3 puncte, de care sunt conștientă și încerc să îl îmbunătățesc cu fiecare ocazie. Punctele mele forte sunt pătrunderile și jocul sub panou.

Am observat că până în acest moment al sezonului din Liga I ai reușit să înregistrezi statistici de double-double din puncte și recuperări. Este acesta un obiectiv pentru tine?

Da, am double-double din puncte și recuperări la fiecare meci, acesta este obiectivul meu pentru acest sezon, pentru că prin recuperări îmi ajut colegele, iar de asemenea și cu punctele contribui la rezultatul final. În același timp, am încercat să am și cât mai multe pase decisive, iar din păcate, ca orice statistică, sunt atât lucruri bune, cât și mai puțin bune, iar în acest sezon am destul de multe turnover-uri, dar când joci 40 de minute, într-un fel sunt inevitabile pasele greșite și fac parte din joc. Sunt mulțumită de statistica mea și nu joc doar pentru ea, joc pentru echipa mea, joc să le ajut pe fete. Și Ioana este destul de apropiată ca statistici, iar dacă ea are o zi bună, încerc să recuperez mingea și să îi pasez cât de mult posibil, iar dacă eu am un meci mai bun, primesc pase de la ea și încerc să marchez cât mai mult, cumva ne completăm una pe cealaltă.

Care sunt obiectivele tale pe termen scurt și lung în cariera ta baschetbalistică?

Pe termen scurt, sezonul acesta ne dorim să ajungem în Final 4 în Liga I, cred că deja ne-am calificat, iar acum jucăm pentru o poziție mai bună, pentru a avea un parcurs cât mai ușor și de ce nu, poate avem ocazia să ne remarcăm și să promovăm în Liga Națională. Iar pe termen lung, după experiența de la FOTE, care a rămas în memoria mea și nu o să o uit niciodată, mi-ar plăcea foarte mult să particip la Jocurile Olimpice din 2028. Până atunci voi mai crește, voi mai câștiga experiență și aceasta este una dintre dorințele mele pe termen lung, să ne calificăm și să jucăm într-un cadru și mai mare decât FOTE. Mi se pare cel mai sus loc unde poți ajunge și ar fi o mândrie și o onoare să joc pentru România la J.O.

Ce sfaturi ai pentru tinerii care doresc să urmeze o carieră în baschet?

Este greu de răspuns la această întrebare. Cred că cel mai important este ca fiecare sportiv să realizeze că o să fie momente bune, o să fie momente mai puțin bune, important este, chiar dacă ai aceste fluctuații, să treci peste și niciodată să nu te demoralizezi și să nu îți pui piedici. Ideea este că atunci când ai un meci slab, îți poți da seama ce ai greșit și să ai ocazia să îmbunătățești acel lucru. Asta este ceea ce contează, să muncești mereu, niciodată să nu renunți, pentru că toată lumea are meciuri bune și meciuri slabe, important este cum le gestionezi. O să povestesc și o întâmplare personală, am fost convocată la lotul U16, la echipa de fete care erau mai mari cu 1 an față de mine, unde după perioada de pregătire nu am fost selectată mai departe în echipa care a participat la competiție. În perioada următoare am muncit foarte mult, am fost și la o tabără de baschet în Serbia, iar anul următor, la categoria mea, am reușit să intru în echipă, am fost în primul 5 cam la fiecare meci și am fost decisivă în partida contra Luxemburgului. Ceea ce vreau să subliniez este că după acel eșec nu am fost demoralizată, ci am încercat să transform acea experiență într-o motivație și am lucrat cât de mult am putut pentru a face ceea ce îmi doresc cel mai mult, adică să joc baschet la cel mai înalt nivel.