6-0 sau povestea finalelor lui Air Jordan

108

timp citire6 minute

17 februarie semnifică o zi importantă în calendarul oricărui fan al baschetului profesionist, fiind ziua de naștere a lui Michael Jordan. S-au scris destule articole, editoriale și cărți omagiale, iar noi vom trece astăzi în revistă fix acele evenimente care l-au aruncat definitiv în Pantheonul marilor campioni pe MJ. Cele șase finale de NBA câștigate.

1991 – Chicago Bulls vs Los Angeles Lakers

În sezonul 1990-1991, toată discuția din mass media legată de baschetul nord american se axa în jurul a două nume. Magic Johnson și Michael Jordan, iar finala NBA din 1991 a fost un moment elocvent pentru istoria baschetului și pentru predarea ștafetei intergeneraționale.

Magic Johnson și Showtimeul lui Pat Riley venea în această finală ca ușor favorită, căci, în palmaresul lui Magic erau acontate deja cinci inele de campion în NBA. De cealaltă tabară, trupa lui Phil Jackson era relativ tânără și se afla la prima finală din istoria orașului Chicago.

Chiar și așa, Michael Jordan și compania au dispus de Los Angeles Lakers, oferind și momente istorice fanilor baschetului nord american de pretutindeni, cum ar fi faimosul lay up din meciul doi. În cele din urmă, Bulls au dispus de Lakers, scor 4-1 și au adus titlul în premieră la Chicago.

1992 – Chicago Bulls vs Portland Trail Blazers

Retragerea forțată de împrejurări nefaste a lui Magic Johnson a lăsat Lakers de izbeliște, iar în 1992, Conferința de Vest din NBA era deschisă oricărui rezultat. În cele din urmă, Portland Trail Blazers avea să fie cea care avea să înfrunte balaurul cu 23 de capete al lui Chicago Bulls.

Dintre toate cele șase finale jucate de Bulls, aici putem să spunem că aportul lui Jordan a fost probabil cel mai puțin vizibil, căci, în primul meci din finală, a marcat numai puțin de șase aruncări de trei în prima repriză, demolând moralul și așa fragil al celor de la Trail Blazers.

La succesul din 1992 a fost esențial și aportul lui Scottie Pippen, cel care a fost considerat, pe bună dreptate, mâna dreaptă a lui Michael Jordan în anii ’90. În cele din urmă, Jordan și compania au făcut acel back to back mult visat și au adus titlul după șase meciuri intens disputate. Scor final, Chicago Bulls – Portland Trail Blazers, 4-2.

1993 – Chicago Bulls vs Phoenix Suns

Nemulțumit de faptul că Chuck Barkley a luat premiul de MVP în sezonul regular, Air Jordan a vrut să arate tuturor cine e #1 în materie de baschet. Tocmai din acest considerent, prestația lui Jordan din 1993 putem spune că a fost și cea mai dominantă dintre cele șase.

Cu o medie de 41 de puncte pe meci, prestația lui Michael Jordan din finala contra lui Suns rămâne și astăzi referința la acest capitol. Nimeni înainte sau după Jordan nu a mai avut o asemenea evoluție stratosferică în finalele de NBA și nimeni nu a mai arătat o asemenea dominație individuală.

Deși Suns a câștigat două partide, iar scorul final a fost 4-2 pentru Chicago Bulls, trupa lui Michael Jordan nu a părut în niciun moment slabă sau fragilă. Mai ales, că dincolo de Jordan, Paxson sau Horace Grant erau și ei în forma vieții, fapt demonstrat din plin la momentul oportun.

1996 – Chicago Bulls vs Seattle SuperSonics

Aflat la prima finală după revenirea istorică din martie 1995, Michael Jordan a încercat din răsputeri să ne reamintească și aici de 23 nu e 45 și de ce merită să fie pus în discuția de greatest of all time.

Finala din 1996 a avut o desfășurare atipică. Ceea ce părea inițial o plimbare în parc pentru Chicago Bulls s-a transformat într-o misiune dificilă. Primele trei meciuri au fost câștigate fără prea mari emoții și totul conducea înspre un 4-0 de povestit nepoților.

Din fericire pentru spectacol, defensiva celor de la Seattle SuperSonics a muncit extra și l-a anihilat cu brio pe Michael Jordan în următoarele două partide. Chiar și așa, trupa lui Jordan a reușit o victorie relativ facilă în meciul șase, scor 87-75 și și-a adjudecat al patrulea titlu din istorie.

1997 – Chicago Bulls vs Utah Jazz

Dacă e să fim onești, scenariul din 1996 părea că se va repeta din nou și în sfârșit, cel puțin după primele două meciuri cu Jazz, Jordan va celebra titlul cinci după doar patru partide. Din fericire, spectacolul a primat, iar Karl Malone și John Stockton s-au ridicat la nivelul așteptărilor în meciurile trei și patru și au echilibrat partide.

Meciul al cincilea a adus și cel mai controversat moment din finalele NBA jucate de Jordan. În dimineață meciului de la Utah, Jordan a acuzat simptomele unei intoxicații alimentare și a jucat în ceea ce a numit ulterior ca fiind cel mai greu meci al carierei.

Chiar și așa, Jordan a adus o victorie importantă pentru Bulls, grație celor 38 de puncte marcat în acest meci chinuitor din punct de vedere fizic și psihic. Două zile mai târziu, după un alt meci istovitor, Chicago Bulls își asigura cel de-al cincilea titlu de campioană după o victorie acasă, scor 90-86.

1998 – Chicago Bulls vs Utah Jazz sau The Last Dance

Ultimul dans a început cu stângul. După o calificare adjudecată greu, împotriva Indianei Pacers, Chicago Bulls a pierdut primul meci din deplasarea cu Jazz, în over time.

Au urmat trei victorii pentru oamenii lui Jordan, succesul din meciul trei fiind istoric pentru diferența astronomică de pe tabela de marcaj,

După acest șir de înfrângeri, Malone, Stockton și compania și-au revenit și au adus finala din 1998 în meciul șase. Acolo, s-a jucat pe viață și pe moarte, până la ultima aruncare a lui Michael Jordan care a oprit spațiul, timpul și istoria în loc. 20000 de suflete au înlemnit când mingea s-a scurs în coș și a năruit orice șansă a celor de la Utah de a duce meciul în decisiv.

Emfatic, după finalul partidei, Michael Jordan a ridicat șase degete în aer, câte unul pentru fiecare titlu de campion din NBA. Din nefericire, scorul de 96-54 rămânând și astăzi în amintirea celor care am prins acel meci ca un șoc de necrezut.câteva luni mai târziu, Air Jordan s-a retras în plină glorie pentru a reveni aproape trei ani mai târziu, fără prea multă glorie, la Washington Wizards.

Mai mult decât atât, pentru Michael Jordan era cel de-al doilea threepeat, ceva nemairealizat după el, singurul care a fost aproape de acest lucru fiind Kobe Bryant alături de Los Angeles Lakers din anii 2000.

6-0 este palmaresul oficial al lui Michael Jordan. Două threepeaturi ce păreau de neatins pentru Chicago la sfârșitul anilor 1980, când echipa fanion a statului Illinois nu reușea nicicum să ajungă în finala NBA.

Două threepeaturi care l-au avut personaj principal pe Michael Jordan, cu un rol secundar foarte viu al lui Scottie Pippen și cu roluri episodice foarte importante ale altor nume legendare din istoria baschetului nord american, nume precum Dennis Rodman, Horace Grant, Toni Kukoc, Luc Longley, Bill Cartwright, John Paxson, B.J. Armstrong sau Steve Kerr făcând parte din primul sau al doilea threepeat din imensa și infinita dinastie a celui mare baschetbalist din toate timpurile, Michael Jordan.